Alt gand

            Si uite cum dintr-o zi mohorâta, o zi ploiasa si la propriu si la figurat a devenit o zi splendida, o zi plina de soare si bucurie. Mă bucur exact ca un copil mic, un copil care primeşte un cadou pe care si l-ar fi dorit de foarte mult timp. Si nu mă bucur ca un copil, ci sunt un copil, nu mă pot numi om matur chiar daca muncesc pentru a trai, chiar daca încerc sa mă descurc singur. Sunt un copil in tot intelesul cuvântului si iubesc la rândul meu o copila. Dragostea ce i-o port nu o pot numi dragoste copilăreasca. Doi copii inteleg prin iubire un sărut, o plimbare tinandu-se unul pe altul de mana, sa meargă la un film etc. Dragostea ce o port in suflet in inima si in trup e o dragoste nu matura, foarte matura , o dragoste pura uneori parca rupta dintr-un film romantic. Prin dragoste inteleg acel sentiment de supremaţie, acel sentiment care te faci sa tresari de fiecare data când auzi numele persoanei iubite, sentimentul care iţi face parul de pe spate sa ti se ridice. Pentru dragoste bate inima o jumătate intr-o parte si cealalata jumătate in partea opusa.

            Nu definesc dragostea, ar fi o prostie, spun doar ce simt, doar cum mă simt. Mă simt ca un samurai care moare in lupta, făcând aluzie la „Ultimul samurai”, un copil mic de aproximativ 3 ani când primeşte o acadica, ca o mama care isi vede copilul nou născut, ca nişte parinti care isi revăd copilul după ani grei in care a fost plecat.

            Aşa mă simt si îmi place sentimentul asta.