O fila pe zi II

            O noua zi, acelaşi cacat, aceeai stare aiurita. Gânduri… gânduri îmi trec prin minte cu sutele. Dar cel mai des lucru care îmi vine in minte este şcoala. Sa o termin? Ce rost are? Cu ce m-ar ajuta daca o termin? Sa fiu un prost cu diploma? Sunt destui, de ce m-as alătura si eu lor? Grupul proştilor cu diploma saluta din mers grupul proştilor? No tks. Decât un prost fara diploma mai degrabă muncitor necalificat undeva, numai nu in cacatul asta de tara. Cu tot cu diploma vieţii ajungi sa ai un salar de maxim 10 milioane. Daca ar fi sa facem o comparaţie mai amanuntita intre mediul de trai al unui stranier si al nostru probabil ne vom baga degete in gat si mai adânc decât ni le infingem acum.

            Deci pana la urma unde e mai bine de trăit?! In România sau stranier?! Eu tind sa aleg din ce in ce mai mult străinătatea. Daca alţii au rezistat eu de ce nu as rezista? Daca alţii castiga bani buni pe munca grea eu de ce nu as castiga. Tot ce ai nevoie e putina minte, lucru pe care eu ar trebui sa îl caut ceva mai intens, dar poate intr-un final dau de el adică de ea. Astea fiind zise, FUCK ROMANIA!

            Ieri trebuia sa scriu cam ce inteleg eu prin aceste posturi, posturi care după cum vedeţi sunt numite „O fila pe zi I”, „O fila pe zi II” etc. Ce semnifica pentru mine? Sunt doar gândurile, ideile care îmi trec prin minte, intr-un singur cuvânt „prostii” venite din partea unui prost cu blog. Aşa cum am început in urma cu aproximativ o luna sa scriu intr-un jurnal lucrurile mai intime am hotărât aseară, adică 30 martie 2008 sa încep sa scriu gândurile mai puţin sau mai mult interesante pe un blog. Da ştiu, plictiseala asta.

Femeile…

Femeile sunt cele mai neintelese fiinţe de pe pamant. Aşa îmi zicea cineva si tind sa cred ca e din ce in ce mai adevărat. Femeia e ca un virus in viata oricărui bărbat, un virus care nu face rău dar nici bine uneori. Un virus de care câteodată ai vrea sa scapi dar in acelaşi timp ai vrea sa corupi orice „fişier” din organism. Daca mi-ai cere acum sa dau o definiţie femeii… oare ce as putea zice ? Ceva complex, neinteles de mintea unui bărbat, neinteles uneori chiar de o femeie, ceva straniu, ca o cutie închisa ermetic. In cate categorii se împart femeile in mintea mea ? In doua categorii, cele bune si cele… ( mă abţin ) asta aşa ca sa fiu si puţin misogin. Se zice ca ar fi fost făcute nişte studii din care rezultau ca media dintre numărul barbatilor si numărul femeilor ar fi cam de 1 bărbat la 8 femei si totuşi vedem foarte mulţi barbati fara o femeie in viata lor. Oare de ce?  Sa ajungem tot la partea cu „femeia este cel mai neinteles si mai complex lucru de pe pamant” ? Se întâmpla uneori ca nici măcar femeile sa nu se inteleaga pe ele insasi. Uneori se comporta ca un robot, uneori se comporta ca un înger, uneori au stilul lor de a se comporta neinteles de barbati. Un singur lucru as vrea sa inteleg. Uneori tind sa cred ca femeile ar dori sa fie mai presus decât barbatii, dar nu îmi dau seama de ce. De ce ? Întrebare retorica. De ce femeile nu ar dori sa fie la egalitate cu barbatii. Au mai multa minte ?! Au nevoie de mai multa minte uneori ! Si asta pentru ca uneori fac gesturi necontrolate. Dar sunt si momente când femeile gândesc mult mai matur decât barbatii si se comporta mai matur decât ei. Dar asta nu le face sa fie mai bune, nu le face sa fie intelese. Si totuşi ajungem si la concluzia ca femeia este un rău necesar, un rău fara care uneori nu ne-am putea descurca. Fiecare lucru din lumea asta are bune si rele, astfel femeia este buna dar si rea. Ştiu, am fost misogin si sunt in continuare, unele lucruri nu se pot schimba.

O fila pe zi I

            Ar trebui bănuiesc sa încep cu o formula de introducere, ceva de genul “Draga X, (…) “ sau alte formule de genul, dar nu o fac pentru ca nu este o scrisoare propriu zisa. Sunt doar nişte gânduri, nişte chestii care îmi trec prin minte in momentul in care scriu, nişte prostii in fond.

            Îmi ziceai intr-o conversaţie cum ca ai sa realizezi cat ai însemnat pentru mine. Nu, nu o sa realizezi probabil niciodată cat ai însemnat cu adevărat pentru mine, nu o sa intelegi niciodată starea prin care am trecut eu, o stare de “supremaţie” in fata tuturor daca as putea spune in felul asta, o stare care îmi da voie sa gândesc si sa realizez intelesul. cuvintelor “Te iubesc”, o stare la care am renunţat. Poate peste cativa ani vei citi câteva rânduri scrise de mine, câteva rânduri rupte dintr-o conversaţie purata intre noi doi, rânduri care o sa iţi trezească probabil unele amintiri plăcute sau mai puţin plăcute si te vei întreba : “Oare am însemnat ceva pentru el?”. Atunci bănuiesc ca vei pica intr-o stare de melancolie, vei pica pe gânduri si daca vei analiza fiecare zi din acel un an, trei luni si 6 zile iţi vei da seama daca ai însemnat sau nu pentru acel cineva. Spun cineva pentru ca peste cativa ani, asta bineinteles daca se va întâmpla cu toate ca nu cred, nu vei mai tine minte mare lucru despre acel cineva, acel Tudor – Sabin Viziteu. Un om ratat, un om care probabil nu v-a reuşi sa isi termine nici măcar liceul, un om fara suflet, fara inima, fara nimic, un om pierdut, un suflet pierdut in oceanul singuratatii.

            Acum stau si mă gândesc ca poate vei citi aceste rânduri peste ani si ani, alături de un soţ iubitor, un soţ care sa te pretuiasca aşa cum meriţi, sa iţi ofere absolut tot ceea ce ai tu nevoie, si alături de acel soţ vei rade de ce am scris aici. Ce-o sa ziceţi… om prost, se plictisea si s-a apucat de scris un roman. Un roman prin care vrea sa demonstreze ce? Cuvinte care sa demonstreze ce ? Nimic. Asta v-a fi răspunsul vostru. Nu e problema, am punctat si aspectul asta, aspect care nu o sa mă deranjeze bineinteles. Stau si mă gândesc ca daca voi veţi spune : “Om prost” atunci si eu voi spune la fel in momentul in care am sa deschid “cartea” cu arhiva si am sa citesc conversaţii sau parti de conversaţii.

            Nu trebuie sa aştept ani de zile ca îmi dau seama ca sunt prost. Am fost prost, sunt prost, voi fi prost. O fi un lucru ereditar? J Probabil. Probabil se trage din tata-n fiu, cu toate ca nu mi-as dori sa ii calc pe urme.

                                                To be continued…